Suntem precum soldații americani din documentarul Netflix, cu misiunea noastră specială și copilărească, Mondialul Qatar 2022. Nu s-a terminat, dar deja fotbalul de azi și FIFA ne transmit mesajul pe care pe care sistemul îl induce iar reclamele barurilor din baza militară îl luminează dulce-amar: berea e mai ieftină decât terapia. Avem curaj să ne privim marea iubire, fotbalul, și să spunem în același timp adevărul?
Depersonalizarea fotbalului
Am avut 32 de echipe în Mondial. Despre câte puteți spune că le-ați recunoaște urmărind 10 minute de meci, dacă jucătorii ar purta doar tricouri albe? Qatar, prin slăbiciunile ilare. Brazilia, dacă prinzi fix momentele ei de efervescență carioca. Japonia, dacă nimerești în iureșul vitezist. Spania. Cam atât! Patru din 32! În rest, radiografia e cinică.
Am avut sau încă avem o serie de naționale europene croite pe o tactică de cele mai multe ori meschină. Olanda, Polonia, Danemarca, Belgia, Croația, Serbia, Elveția, ba și Portugalia. Pe același calapod. Și în categoria asta intră mai departe Argentina, poate cea mai europenizată (în sens negativ) națională all-time a „pumelor”. Inclusiv Uruguay. Chiar și SUA, când e nevoie. Chiar și Maroc, dacă nu e forțată să atace. Poate și Senegal.
Avem câteva forțe, dar liniare, cu diferențe prea mici pentru marea majoritate a publicului. Anglia, Franța. Stilul moare, particularitățile se sinucid, îmbrățișarea dintre globalizare și eficiență dusă la paroxism ne lasă cu o coală albă în fața ochilor. Veți spune că e un turneu final, miza competiției, naționalele nu au timp de omogenitate… Dar la alte Mondiale nu era tot așa?
Lipsa eroilor
Care sunt eroii propuși de acest Mondial după faza grupelor? Avem măcar o tentativă de soclu în suflete, un crâmpei de personaj? Messi trăgând după el Argentina nu e un personaj. Lionel s-a conturat și s-a fundamentat în afara Cupelor Mondiale, iar acum vine iar sub pelerina în flăcări a așteptărilor. Cine devine erou prin Mondial? Cristiano, care a început prin divorțul cu strigături de Man United, tensionând vestiarul lusitan, fioros în cursa personală cu recordurile? Așa trebuie să fie eroii, înverșunați că au atins sau n-au atins cu firul de păr o minge și năzuroși la schimbare precum juniorii de județeană?
Fără golurile lui Cody Gakpo, nu am fi avut Olanda dezolantă dincolo de grupe. A marcat pe final pentru victoria cu Senegal, a deschis scorul cu Ecuador și cu Qatar. E Cody Gakpo un erou? Pe teren, în limitele parcursului de turneu final, sigur. Dar nu în paradigma noastră, a tribunelor. Poate va fi. Dar când salvezi cu evoluțiile tale acest 5-3-2 contra istoriei propus de van Gaal, ești un pompier în casa cu oglinzi răsturnate, nu un erou al fotbalului.
Surogat de povești
Cum nu avem eroi, nu avem nici povești. Episoadele memorabile de până acum sunt niște cioburi pe care le augmentăm inconștient tocmai pentru că am trăit 4 ani cu setea poveștilor de Mondial. Cioburi care provin din ferestre care n-au privit fotbalul. Din anotimpuri străine de afecțiunea noastră mistică pentru Cupa Mondială. Sunt povești accidentările groaznice din meciurile Arabiei Saudite și Iranului? Lacrimile lui Suarez sunt o imagine, cu un erou construit în afara acestui Mondial, la capătul unei povești scrise pe alte arene.
Din surprize se pot naște povești totdeauna. Dar asta când surprizele trec spre revelații. Și când nu sunt căpușate în mințile și sufletele oamenilor de calcule. Japonia învingând Germania. Dar Japonia trecând euforic peste o moliciune dubioasă a Spaniei? Are vreo legătură faptul că portughezul Paulo Bento pregătește Coreea de Sud cu golul încasat de lusitani în prelungiri? Astea nu sunt povești, sunt intrigi.
VAR-ul și tehnologia împotriva umanității
Dezumanizarea fotbalului e în plin festival. Dacă efectele noii tehnologii în fotbal înseamnă decizii neînțelese de cei mai mulți oameni, pe stadioane și în fața televizorului, atunci sigur utilizarea tehnologiei trebuie modificată. Dacă e vorba de milimetri, spargeți ecranele VAR și puneți o oală cu apă fierbinte peste liniile trase automat! Nu despre milimetri a fost vreodată vorba în fotbalul oamenilor! Dacă e ofsaid când atacantul are o unghie mai lungă decât fundașul, dacă prin inovație vom ajunge curând să căutăm exclusiv fundași fără mâini, care sar pe genunchi și cad sprijiniți în pleoape, adio!
Am ajuns în punctul în care ne dor atâtea lucruri fundamentale în fotbal, dar avem soluții pentru milimetri și umbre. Tichie de mărgăritar pe chelia cu răni deschise. Am terminat de rezolvat tot ce e putred, acum creștem flori rare peste întrebările dure. Cât și cum se mai poate concentra în același meci un fotbalist după 3 goluri anulate prin decizii pe care le va înțelege la ore bune după finalul partidei? Am băgat CIP-ul în minge, dar am scos fotbalul din ea!
Vidul se umple cu non-fotbal
În golul de eroi, povești, stiluri și personalitate, cu confetti de VAR și tehnologie, crește lumea din afara stadionului. Fotbalul poate face lumea mai bună. Dar cum îl folosim? Turnați revoltele, protestele, campaniile, rănile sociale, crimele politice, xenofobia în vidul rămas. Societatea a cuprins Mondialul ca un sponsor nesătul care caută orice secundă de expunere. Să fie la imn! Să fie pe banderole! La poza de grup! La final de meci! La conferințe. Oriunde se poate.
Nu știu care e manualul corect pentru a utiliza fotbalul pentru o lume mai bună. Știu doar ceea ce simt acum: că a ieșit un ghiveci în care nici esența mesajelor nu mai are consistență și sens. Prea mult, haotic, vindicativ, îndesat, copleșitor. Dacă n-am fi avut minge la acest Mondial, de multe ori aș fi crezut că suntem în mijlocul unui miting.
Bere să fie, adio terapie!
Dacă în FIFA se mai iubește fotbalul, e nevoie de un studiu. Nu din acelea care îngroapă idei și acoperă în format electronic leșurile colaterale. Un studiu drept, scurt. Nici măcar disponibil publicului. Dar din care să iasă o minimă terapie pentru fotbal.
Ce ni se propune acum e un fel de… bere. Bule de aer într-un lichid gălbui, o răcorire. Noi ca noi, că poate uităm în 4 ani despre ce a fost vorba. Dar copiilor nu putem să le dăm „bere”.
Ce le zicem când ne întreabă: „Auzi, da’ cu fotbalul ce-ați avut?”
Articolul Berea e mai ieftină decât terapia apare prima dată în Playsport.
Playsport Read More
